pink-family portrait

Baietii mari nu plang..

Se spune ca baietii mari nu plang...cine spune acest lucru se insala amarnic, am vazut oameni, barbati in toata firea plangand...pt ce? moartea unei rude apropiate, unui prieten, ori pt singuratate...Atunci cand suferi normal ar trebui sa plangi...dar se pare ca putini se exteriorizeaza si rau fac. Daca plangi esti un baiat mic? ciudat.. de ce sa nu plangi cand suferi? de ce sa tii in tine tot ce iti face rau? de ce sa te inchizi? Intr-adevar, iti faci un fel de zid protector,devii mai indiferent, mai rece, mai puternic, nepasator, dar odata si odata tot te indragostesti si vei iubi apoi vei suferi din nou. Asa ca ce-am scris eu mai sus nu are un mesaj concret. Fiecare va intelege ce vrea si fiecare dintre noi vom face diverse alegeri, niciodata sa nu te iei dupa ce spun altii. Mai bine iti vezi de viata,viitorul,sentimentele tale, daca tu vrei sa tipi tipa, daca vrei sa alergi in ploaie fa-o, sau daca tu vrei sa iubesti n-ai decat dar cu putina grija, ai grija sa ti se ofere inapoi pt k atunci sigur vei suferii si vei plange. Baietii mari nu plang, sunt plini de sange...

Saturday night 8->

Uhhh...what a night...;;)
A inceput ca o zi normala de sambata:-?? n-aveam chef de nimic...trebuia sa ma duc la un chef, dar m-a anuntat Sophie ca mergem in club. A fost ok. Am stat toata ziua si m-am plictisit, asteptand sa treaca odata timpul. Dupa cateva ore vorbeam cu Sophie si imi spune ca nu mai mergem in club, pt ca s-au ivit cateva probleme. La inceput m-am suparat dar mi-a trecut;))..nu puteam sta prea mult suparat mai ales ca Sophie nu avea nicio vina. Intr-un final s-au rezolvat toate probleme si am plecat in club( ufff ce intorsatura). In club bineinteles, la noi nu e ca in altele, adica sa fie un dj calumea, lume multa, atmosfera. Aici muzica e aiurea, aceleasi fete, atmosfera nu prea e, nici lumea nu prea mai vine, asa ca nu e distractie; in ciuda "problemelor" m-am simtit bine fiind cu Sophie si cativa prieteni. Intr-un final am plecat din club un pic dezamagiti, pe drum in schimb m-am simtit chiar bine, eram cu Sophie, nu mai aveam nevoie de nimic altceva;;). Am ajuns la ea la bloc in jur de ora habar n-am:)) dar stiu ca am stat pana la 3 jumate...uhhh...am petrecut in acele ore niste momente, as putea spune speciale. Bineinteles daca ne-ar fi vazut cineva ar fi zis ca suntem ultimii aurolaci=))...Dar nu ne pasa...eram eu, ea si intunericul, statea in bratele mele si ascultam picaturile de ploaie, imi placea...Intr-un final ne-am uitat la ceas, era tarziu, trebuia sa plece..." THE END"

Sophie ici Julien

cap pas cap..

M&M

De Ce?

De ce faci asta? de ce fac aia? de ce suntem naivi? de ce iubim? de ce suntem tristi? dar fericiti? de ce ne pasa? de ce suntem indiferenti?De ce să ai o prietenă? De ce să ai copii? De ce să crezi în Dumnezeu? De ce te interesează de alţii? De ce?
Mereu aceasi intrebare...fara un raspuns potrivit..De ce sa stai sa te gandesti la un raspuns, care poate nici nu exista...priveste intrebarile de mai sus..ti-ai pierdut cateva minute din viata citind si poate incercand sa gasesti un raspuns...DE CE?

Sophie ici Julien...

Sophie...
Sophie este o fata de la mine din liceu..8->...este genul de persoana foarte complicata si pe care nu ai putea sa o intelegi...este mai speciala, genul meu..:D
Totul a inceput anul trecut...am cunoscut-o intr-un loc oarecum ciudat si mi-a placut desi nu o cunosteam, nici macar numele nu i-l stiam...am stat impreuna,ne-am sarutat aproape continuu pana am ajuns in orasul nostru, i-am luat nr-ul, am aflat numele...am sunat-o,am vorbit, a fost ok. Ne-am intalnit la scoala, eram impreuna:P. Dupa cateva zile ea a ales sa ne despartim...eu fiind suparat , ne-am certat, nu ne-am mai vorbit...
Trescusera deja cateva luni de cand nu mai stiam nimic de ea, si am dat de ea pe messenger in lista unui prieten, am intrat in vorba cu ea, ne-am scos de la ignore si am inceput sa mai vorbim, ne-am intalnit , am vorbit, ea avea de gand sa se razbune pe mine...eu aveam alte ganduri in privinta ei( oricum nu bune )...a trecut un timp si am inceput sa ne atasam..au intervenit sentimentele, destul de puternice...era ciudat...si totodata placut.
Sophie nu vroia nici in ruptul capului o relatie, in schimb Julien vroia din tot sufletul. Fara sa realizeze cei doi au inceput o relatie neoficiala...Intre timp au aparut discutii gen "numai vreau nimic, o lasam balta". Julien nu putea sa se impace cu ideea ca o pierde pe Sophie si incerca sa revina in viata ei...usor usor s-a "infiltrat din nou"...Sophie in schimb era nehotarata, nu stia ce vroia, nu vroia o relatie, dar se pare ca nici la el nu putea renunta..au trecut 3 luni, iar Sophie si Julien sunt "impreuna" cu aceeasi relatie neoficiala...acum asteptam sa vedem ce va urma...Sophie ici Julien...je t'aime...<3

Hey...:) ce pot sa zic...numele meu e Andrei...[ Julien;;) ]...